Drapelul Canadian

Nasterea Drapelului Canadian

Cautarile pentru un nou steag Canadian au inceput in 1925 cind un comitet a inceput sa cerceteze posibilul proiect pentru un steag national. Oricum, munca acestui comitet nu a fost vreodata terminata.

Mai tirziu, in 1946, un comitet parlamentar secret a fost numit cu un mandat similar si au primit mai mult de 2,600 propuneri. Totusi, Parlamentul Canadei nu a fost niciodata convocat sa voteze pentru unul din aceste proiecte.

La inceputul anului 1964, Prim Ministrul Lester B. Pearson a declarat ca guvernul doreste sa adopte un drapel national. Centenarul celebrarii Confederatiei din 1967 se apropia oricum, asa ca s-a propus din nou votarea

In Octomrie 1964, dupa eliminarea a numeroase propuneri, s-a ramas cu trei posibile variante – Un steag rosu cu the fleur-de-lis, un design incorporind trei frunze de stejar, si un steag rosu cu o singura frunza stilizata de artar pe un patrat alb. (Pearson insusi a preferat varianta cu trei frunze rosii intre doua dungi albastre).

Doi experti in heraldica, amindoi optind pentru designul cu trei frunze , au jucat un rol decisive in alegerea steagului: Alan Beddoe, un capitan naval pensionat si consultant heraldic al Royal Canadian Navy, so colonelul Fortescue Duguid, un heraldist si istoric.

Numele domnilor John Matheson si Dr. George Stanley sint bine cunoscute in povestea evolutiei noului drapel Canadian. Dl. Matheson, un membru al Parlamentului din Ontario , a fost probabil unul dintre cei mai mari suporteri al unui nou drapel si a jucat un rol cheie. Dr. Stanley a fost decanul facultatii Arts at the Royal Military College in Kingston . Designul d-lui Stanley se bazeaza pe o puternica cunoastere a istoriei canadiene. Combinatia de rosu, alb si rosu a aparut pentru prima data pe medalia General Service Medal lansata de Regina Victoria . Rosu si alb au fost ulterior proclamate culorile nationale ale Canadei de catre Regele George al V-lea in 1921. Trei ani mai devreme, Sir Eugene Fiset a recomandat ca emblema Canadei sa fie o singura frunxa de artar pe fond alb – aceasta fiind purtata de toti atletii olimpici canadieni incepind din 1904.

Designul cu o singura frunza de stejar a fost votat in Camera Reprezentantilor pe decembrie 15, 1964, urmat de Senat pe decembrie 17, 1964, si proclamat de Maiestatea Sa Regina Elisabeta a II-a, Regina Canadei, sa ia effect in februarie 15, 1965.

In timpul finalizarii designului final, frunza stilizata de artar a fost stabilita de Dl Jacques St-Cyr, dimensiunile precise ale culorilor rosii si alb au fost sugerate de Dl. George Best, si descrierea tehnica a umbrei precise a culorii rosii a fost definite de Dr. Gunter Wyszchi.

Primele steaguri canadiene

The St. George’s Cross – un steag englezesc al secolului al 15t-lea century – a fost folosit de John Cabot, un marinar venetian navigind sub drapel englezesc si fluturat deasupra pamintului Canadian cind a atins coasta Canadei in 1497.

The fleur-de-lis – a fost un simbol al suveranitatii Frantei in Canada de la 1534, cind Jacques Cartier a debarcat si a proclamat Lumea Noua ca fiind a Frantei, pina la inceputul anului 1760, cind Canada a fost cedata Angliei. Dealtfel, un numar de steaguri frantuzesti au fost folosite in Canada in timpul acestei perioade, incluzind drapelul alb al Marinei Regale (le Marine royale) dupa 1674, the fleur-de-lis a detinut o pozitie oarecum proeminenta.

La inceputul anilor 1760, drapelul oficial britanic a fost asa numitul Union Jack. Folosit pentru prima data in 1621, drapelul Royal Union a fost folosit in toate asezarile britanice pe continentul Nord-American incepind din Newfoundland pina la Golful Mexic. Acest drapel este adesea numit drapelul Imperiului Loialilor Uniti ai Canadei.( Canada ‘s United Empire Loyalists).

Ca urmare a unirii Marii Britanii si Irlandei in 1801, crucea diagonala a St. Patrick a fost incorporata cu England’s St. George’s Cross si Scotland’s Cross of St. Andrew. Aceasta a dat drapelului Royal Union configuratia de astazi.a acestuia. Acest steag a fost folosit pe intinsul Americii de Nord Britanice si in Canada chiar dupa Confederatie in 1867.

Red Ensign, un steag rosu avind Union Jack in coltul de sus, a fost creat in 1707 ca steag al Marinei Comerciale Britanice. Din aproximativ 1870 pina in 1904, a fost folosit pe uscat si pe mare ca drapelul Canadei , cu adaugarea unui scut continind in fiecare sfert Ontario , Quebec , Nova Scotia and New Brunswick . La sfirsitul secolului, scutul a fost facut din stemele a sapte provincii care erau atunci in Confederatie. In 1924, aceasta versiune neoficiala a “Canadian Red Ensign” a fost schimbata de un Ordin al Consiliului si scutul acesta a fost inlocuit de cel al Canadei. Cunoscut sub numele de Stema Canadei (Canadian Coat of Arms). In acelasi timp, aceasta versiune noua a fost aprobata pentru a fi folosita pe cladirile guvernamentale canadiene din strainatate. Un ordin similar in 1945 a autorizat folosirea sa pe cladirile federala din Canada , pina cind un nou drapel national a fost adoptat.

Canadian Red Ensign a fost inlocuit de drapelul alb si rosu cu frunza de artar, in Februarie 15, 1965

Elementele drapelului

Cu mult inainte de venirea primilor europeni, bastinasii din Canada au descoperit proprietatile culinare ale siropului de artar, pe care-l obtineau in fiecare primavera. Conform spuselor a numerosi istorici, frunza de artar a inceput sa servesca drept symbol canadian de la inceputul anilor 1700.

In cele ce urmeaza, sint citeva exemple despre cum frunza de artar a crescut in constiinta publica ca un symbol national, pina cind in final a devenit oficial in Februarie 15, 1965, ca parte integrala a drapelului national al Canadei.

In 1834, se spune ca Ludger Duvernay a propus frunza de stejar ca emblema a Canadei cind Soci?t? Saint-Jean-Baptiste a fost fondata in Iunie 24 a acelui an.

In 1836, Le Canadien, un ziar publicat in Canada de Jos, se refera la frunza de artar ca o emblema pentru Canada .

In August 1860, la un meeting public tinut in Toronto , frunza de artar a fost adoptata ca emblema nationala a Canadei pentru a fi folosita in pregatirile pentru vizita Printului Tarii Galilor.

In 1867, Alexander Muir, un invatat si poet, a compus cintecul Frunza De Artar Pentru Intotdeauna ( The Maple Leaf Forever).

In 1914, multi soldati canadieni au purtat frunza de stejar pe uniformele militare si a fost simbolul dominant folosit de regimentele canadiene care au luptat in Primul Razboi Mondial

In 1939, la inceputul celui de al Doilea Razboi Mondial , numeroase trupe canadiene au folosit din nou frunza de stejar ca emblema distinctive, afisind-o pe uniformele militare si si echipamentele armatei canadiene si marinei canadiene.

Rosu si alb: culorile nationale ale Canadei

Dovezile istorice arata ca in prima cruciada, Bohemund I, un lord normand a taiat cruci rosii din mantalele sale si le-a distribuit celor 12.000 de cruciati care le-au purtat ca semn distinctive.

In cruciadele ulterioare, fiecare natiune era distinsa printr-o cruce de culoare diferita. Franta a avut o cruce rosie, in timp ce Anglia a avut o cruce alba. Din nou, in istorie, alb si rosu s-au regasit drept culori ale Frantei sau Angliei.

Rosu si alb au fost aprobate drept culori oficiale nationale ale Canadei imn proclamatia din 1921 a Regelui George al V-lea.

In 1957, culoarea frunzei de artar pe scutul Royal Arms of Canada a fost schimbata din verde pe fond alb, in rosu pe fond alb ca recunoastere a culorilor nationale ale Canadei.